AcasaAcasa  PortalPortal  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiţi | 
 

 Pentru că vechiul eu e mort.

In jos 
AutorMesaj
Matique

avatar

Mesaje Mesaje : 24

MesajSubiect: Pentru că vechiul eu e mort.   Mar Aug 13 2013, 20:02

Prolog

Preocupându-se de evidențierea trăsăturilor firii omenești pentru propriile sale câștiguri încă de mic, Traian deosebește cu mare pregnanță criteriile de diferențiere între variațiile personalității din cadrul normalului, tipurile de personalitate potențate și personalitățile psihopatice propriu-spuse. Pentru acesta, trăsăturile de personalitate din cadrul normalului ne oferă un număr infinit mai mare de variabile decât în zona de trecere spre patologic. Dacă în puzderia de frunze ale aceluiași copac nu se va găsi poate niciodată două care să fie absolut identice, cu atât mai mult o asemenea identitate este exclusă atunci când se vorbește despre oameni. În acest timp, fără să își dea seama, acesta se obișnuiește cu abuzul percepției sale și reacțiile previzibile ale subiecților ce nu trec de linia mediei normalului, nefiind astfel potențate, el însuși trece discret într-o individualitate cu note mai acute decât restul, dezvoltând trăsături accentuate ale firii cu variabilele demonstrativ-hiperperseverente, anxioase-distimice, introvertindu-se în propria sa lume. Cu timpul, situația lui se agravează, devenind o fire labilă afectiv, oamenii din viața de zi cu zi nereușind să îl pătrundă, formându-și astfel impresii instabile despre acesta.

I - Vântul ce bate prin mine...!

aprilie-iunie

***
La stația radio a taxiului era un program ce rula muzică clasică. Sinfonietta lui Janáček. Nu era în niciun caz muzica ideală pentru un taxi blocat în trafic. Nici șoferul, un bărbat între două vârste, nu părea s-o asculte cu mare interes. Se uita tăcut drept înainte la șirul neîntrerupt de mașini, ca un pescar priceput care stă la prora corabiei sale și urmărește curenții din largul mării. Cufundat adânc pe bancheta din spate, Traian asculta piesa cu ochii ușor închiși. Oare câți oameni de pe lumea asta sunt în stare să recunoască Sinfonietta lui Janáček de la primele acorduri? Probabil undeva între „foarte puțini” și „nici unul”. Însă, dintrun motiv sau altul, Traian putea să o facă. Janáček a compus această mică sinfonietta în 1926. Tema de început a fost scrisă ca muzică de fanfară pentru o întrecere sportivă. Traian încercă să-și imagineze cum arăta Cehoslovacia în anul 1926. Primul Război Mondial se sfârșise, țara se eliberase de sub lunga stăpânire a dinastiei habsburgice, iar lumea bea bere Pilsner prin cafenele și construia mitraliere cool, dar foarte reale, savurând pacea vremelnică ce cuprinsese Europa Centrală. Cu doi ani în urmă, Franz Kafka părăsise lumea celor vii, în condiții grele. În scurt timp, Hitler avea să apară ca din senin și să înfulece dintr-o înghițitură acea frumoasă țârișoară, însă la vremea aceea nimeni nu știa ce urma să se întâmple o asemenea oroare. Poate cea mai importantă lecție pe care oamenii o au de învățat din istorie este că „la vremea aceea, nimeni n-a știut ce-o să urmeze”. Ascultând muzica, Traian își imagina vântul liniștit străbătând câmpiile Boemiei și se gândea la cursul istoriei. O subtilă apăsare a  unui buton efectuată de însăși șofer îi atrase atenția băiatului. Acesta se trezise din perspectiva vizionar izolat. Simfonia se oprise in punctul culminant, situat undeva prin mijlocul piesei. Ritmurile andante con moto lăsau un suspans în atmosferă imediat după încheierea simfoniei, câteva momente de reculegere fiind alese într-o stare nejustificată de impas. Traian se căuta subtil prin buzunare, așteptând verdictul dispozitivului, și când să își dea răgaz taximetristul, tânărul îi întinde mâna. Își deschide pumnul. În acest pumn erau încadrați șase euro și câțiva cenți ce arătau faptul că buzunarul acestuia era falit, pe aceste plaiuri mioritice mărunțișul fiind considerat un semn al sărăciei ori un gest nesimțit executat în medie de generația cu cheia la gât. Traian deschisese ușa mașinii. O trântește potrivit cât aceasta să se închidă corect, fără potențiale riscuri. Concomitent ce își băga mâinile în buzunar, își apleca capul, pentru ai curba scurtul breton. Nu prefera să facă din această acțiune o obișnuință sau un spectacol deschis publicului. Înainta către noua lui casă, o casă îndepărtată de vechile probleme, o casă unde se putea simți comod, în largul acesteia, o casă de unde putea să-și reia de la capăt viața.

Cu trecerea capitolelor, acestea se vor mării în cantitate. Momentan am pregătit pentru voi două prologuri, unul explicit și unul preliminar, care poate fi calculat drept capitol.


Nemulțumirea este primul motor al progresului.”
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
Pentru că vechiul eu e mort.
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Anime Color :: Zona fanilor :: Colțul artei :: Fan Fiction-
Mergi direct la: