AcasaAcasa  PortalPortal  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiţi | 
 

 [Prvat - Keep out] Antrenamente

In jos 
AutorMesaj
Noapte

avatar

Sex Sex : masculin
Vârstă Vârstă : 23
Mesaje Mesaje : 21
Localizare Localizare : Moon


MesajSubiect: [Prvat - Keep out] Antrenamente   Mar Iul 22 2014, 14:45

-Eu, fara nici o tehnica? E o gluma proasta.
Spunand asta, ma opresc intr-o poiana. "Acesta va fi locul meu de antrenament", gandesc eu. Spunand asta, ma gandesc sa incep cu un atac, asa ca incep sa imi concentrez energia, pentru a putea sa imi formez atacul. Energia mi se concentreaza in maini, apoi in brate, apoi in palme, insa energia se disipeste pe masura ce imi canalizez spre maini, apoi respectiv palme. Nu imi placea acest lucru, pentru ca nu imi reusea tehnica. Imi concentrez energia iarasi, dar acelas rezultat. Deoarece nu imi reusea concentrarea energiei, inteleg ca ma gandeam la prea multe, si ma lasam distras de tinut, idei si sentimente. Imi inchid ochii, concentrandu-ma numai pe obiectivul meu curent. Renuntand la astfel de limitari simple. Imi concentrez energia spre palme si reusesc sa imi dirijez energia spre palme, insa doar in proportie de 50%. Oboseala din urma muncii se resimtea in urma acestor esecuri, asa ca ma concentrez iara spre palme, reusind sa imi concentrez in brate 75%.  Nu imi convinea acest lucru, asa ca incerc din nou, sperand sa imi concentrez toata energia in maini, dar nu reusesc decat un 85%, deoarece era primul meu antrenament serios in acest loc. Resimt iara oboseala, si inteleg ca in ritmul acesta voi ramane fara energie, asa ca incerc din nou, pentru ca nu aveam de ales. Acest lucru nu imi conferea stabiltatea senzatiei ca voi stapani tehnica, riscand insa in continuare pentru a reusi sa stapanesc tehnica aceasta. Stiind ca trebuie sa incerc in continuare, incerc din nou, speranta mea crescand cu fiecare tentativa, dar in acelas timp scazand cu energia mea. Luand o pauza scurta de doar cateva minute, speram sa imi recuperez energia, deoarece oboseala se resimtea puternic in tentativele mele de a stapani tehnica. Hotarand ca doar prin extennuare voi reusi sa stapanesc tehnica, imi concentrez energia iarasi, de data asta reusind sa imi concentrez 100% din energie in palme. Ma concentrez sa fac un lasou  din energie electrica, insa nu reusesc decat sa imi intaresc mainile. Simtind o senzatie de neplacere imensa, ma concetrez din nou, sperand ca voi reusi sa stapanesc energia din corpul meu, creeand un lasou electric, insa nesansa se arata iarasi prin pierderea energiei in mod brusc si remanand fara energie. Dupa o scurta pauza, imi revin dupa o jumatate de ora de pauza, concentrandu-mi iarasi energia si formand un lasou electric. Incercand sa il lansez, esuez din nefericire. Chiar daca energia mergea 100% pana in palme, nu reusesc decat sa formez un lasou care se descompunea cand il lansam. Nervii mei crescand incerc in continuare, pentru 30 de minute, decid sa ma calmez, apoi incerc din nou, energia mea revenind in proportie de 50%. Cu fiecare incercare, lasoul devenea mai puternic si mai rezistent, reusind intr-un final sa prin un butuc. Incerc in continuare, intelegand ca aproape am reusit sa antrenez tehnica si ca voi reusi sa controlez aceasta tehnica. Pe masura ce ma antrenez, observ ca lasoul meu electric pe langa faptul ca electrocuteaza, provocand o paralizie de scurta perioada, incepe cu fiecare incercare sa consume din ce in ce mai putin, reusind intr-un final sa o stapanesc din ce in ce mai  bine. Observ  in continuare ca lasoul meu, pe langa faptul ca imi consuma energia in mod puternic, acesta parliza tintele pentru cateva seecunde. Dupa accea, testand teoria mea formta pe tinte mai mari, observ ca energia nu mai scade asa puternic, lasoul meu devenind util si in acelas timp reusind sa paralizeze porcii mistreti ce se apropriau de mine din cauza foamei.Dupa o jumatate de ora de incercari, ma opresc ramanand fara energie. Zambind, ma pregatesc pentru urmatorul antrenament, constientizand ca am reusit sa stapanesc tehnica.

______________________________________________________________________________________________

-Sa continui, nu? Zic eu trezindu-ma din somn, dupa ce imi consumasem energia. Refacandu-o la nivelul normal, ma ridic de pe jos, gandindu-ma ca trb sa imi concentrez energia spre a-mi contura o tehnica defensiva. Considerand ca cea mai buna cale este o armura din electricitate. Concentrandu-mi energia in tot corpul, observ ca distributia energiei mele nu este buna, trimitand energie mai multa in unele organe fata de altele. Intelegand ca trebuie sa incerc sa imi concentrez energia pe rand pe fiecare membru al corpului meu pentru a reusi sa imi fac un balans cat mai egal, ma concentrez iara pentru a-mi concentra energia in mana stanga, incercand sa fie cam doar o cincime ca concentratie, pentru a putea sa am aceeasi concentratie in tot corpul. Incet, usor, reusesc sa imi concentrez energia cat mai aproape de ceea ce imi doresc, dar incercand sa imi concentrez energia si in mana dreapta, imediat imi pierd echilibrul si mana mea dreapta se incalzeste rapid. Imi disip energia din mana si apoi incerc din nou, pentru o distributie de data asta mai egala, dar esuez iara. Aparent esecul se datora din lipsa de practica a distributiei energiei in corp, asa ca incerc in continuare, fiind constient ca o sa dureze o perioada destul de lunga de timp. Astfel, dupa o practica de mai bine de o ora, reusesc sa imi echilibrez energia in maini, dar acest antrenament ma oboseste si astfel trebuie sa iau o pauza de o jumatate de ora. Dupa ce imi revin, ma concentrez iara, pentru a-mi distribui energia in tot corpul. Dupa inca cateva esurari, reusesc sa imi pastrez concentrarea si energia in mod egal in corp. Incerc sa ma pastrez in starea asta cat mai mult timp, dar nu reusesc mai mult de cateva minute, din cauza ca imi pierd concentrarea in urma trecerii timpului. Incercand iar si iar, dupa mai multe incercari si esuari, reusesc sa ma mentin mai bine de 10 minute in starea asta. Atingand aceasta stare, pornesc un dispozitiv ce ma ataca cu mingi de ping-pong, pentru a-mi testa tehnica si in acelas timp pentru a putea sa o fac cat mai puternica si mai utila. Dupa cateva minute, de la lovituri in plex si in tot restul corpului, intelegand ca e dificil de stapanit tehnica si ca nu reusesc deloc. De la durere, ma opresc momentan, pentru a putea sa imi revin si sa continui antrenamentul. Dupa ce imi revin, ma concentrez din nou, incercand sa anticipez locul lovirii asupra corpului meu. Concentrandu-mi energia, reusesc sa opresc prima lovitura, dar la a 2 esuez, aceasta lovindu-ma direct in stomac. Simtind ca o sa vad ce am digerat la masa, incerc din nou dupa ce imi trece senzatia de voma, reducand viteza si concentrandu-ma pe cate una pe rand. Scutul meu insa nu reactioneaza la capacitate maxima, tot simtind loviturile. Odata insa cu trecerea timpului, in timp ce acestea deveneau tot mai clar de anticipat unde lovesc, reusesc sa reduc senzatia de lovire aproape la zero. Continui, marind viteza mingilor, insa devenise clar ca am ajuns sa stapanesc aceasta tehnica. Continui cu obiecte mai mari, de la acestea resimtind reculul lor in mine,si trimitandu-ma in spate. Fixandu-ma mai puternic pe pozitie si concetrandu-ma mai puternic, reculul incepe sa devina din ce in ce mai mic, ca intr-un final sa nu il mai simt ca senzatie de durere si nici sa nu mai ma misc. Dupa o ora intreaga de exersat, reusesc sa resping aceste atacuri. Obosit, ma intind pe pamant, la umbra unui stejar si adorm, incercand sa imi refac energia.

______________________________________________________________________________________________

Trezindu-ma din nou, din cauza ca soarele ma batea in ochi, ma intind plictisit, apoi ma gandesc ca ar fi bine sa stiu si o tehnica medicala, ca sa ma pot vindeca. Ridicandu-ma de pe jos, scot un cutit si ma tai putin pe varful degetului, pentru a putea sa exersez pe o rana adevarata pentru a constanta rezultatele. Cum imi curgea sangele, imi concentrez energia spre maini, apoi spre rana, cu speranta ca voi opri sangerarea. Din pacate insa nu fac decat sa cresc debitul sangelui curs, obtinand un rezultat contrar fata de cel pe care il vroiam. Imi scutur putin mana cu degetu taiat, pentru a disipa energia si incerc din nou. Sangele curgand pe pamant lasa o urma clara. Incepand sa ma usture, ma concentrez iara pentru a elimina cel putin senzatia, insa esuez, reducand senzatia de usturime doar din cauza adrenalinei in sange si organism. Intelegand ca nu e rezultat al antrenamentului meu, ma concentrez din nou, incercand sa imi concentrez energia in rana. Deodata observ ca sangele se opreste din curs. Din cauza insa ca am fost distras de acest mic succes, sangele incepe sa curga iara. Intelegand ca nu trebuie sa ma las distras, incerc iara, oprind sangele, insa fara sa inchid rana. In ciuda concentrarii mele, nu reusesc sa inchid rana doar asa simplu, asa ca folosesc cealalta mana ca sa acopar mana si sa sigilez rana, sperand ca asa voi reusi sa sigilez rana, cel putin pentru moment. Asa si se intampla, rana deschizandu-se dupa cateva secunde in urma inchiderii. Simtind cum aceasta tehnica consuma cam multa energie, neobisnuit fiind corpul acesta cu astfel de tehnica, ma opresc temporar ca sa cantaresc situatia si sa gandesc cum sa fac urmatorul pas in stapanirea tehnicii mele. Dupa un moment de cugetare, incerc din nou, reusind de data asta sa sigilez mica taietura exact cum trebuie, ramanand doar o mica urma. Zambind, imi fac o taietura mai mare. Inima incepe sa imi bata mai tare, pompand adrenalina mie, simtind o senzatie de a fugi prin poaiana fara rost. Reusind sa ma stapanesc, incerc sa imi vindec rana, insa vindecarea ranii imi consuma mai multa energie, iar inchiderea ranii fu doar temporara, pentru ca dupa un minut se deschisese. Un efect secundar pe care il observasem era faptul ca cand vindecam rana, aceasta nu mai durea, in ciuda dimensiunii, simtind doar taietura, dar nu si senzatia de durere. Zambind, continui antrenamentu, reusind sa inchid rana pe masura ce exersez in continuare. Inchizand-o intr-un final, imi fac alta taietura, mai mare ca latimea mainii mele, iar durerea provocata era mai mare. Controlandu-mi la limita durerea, incerc sa imi vindec rana, dar observ cu neplacere ca nu pot sa vindec rana decat pe dimensiunea mainii male, lasand restul nevindecat. Obosit, atat fizic cat si psihic, ma opresc pentru o pauza de 10 minute, ca mai apoi sa incerc iara, cu o alta taietura pe corpul meu, de data asta pe picior. Durerea fiind la limita suportabilitatii mele, ma opresc momentan, apoi ma concentrez sa o vindec. Senzatia de durere dispare doar pe portiunea ce o vindecam in acel moment, astfel resimtind restul durererii. Observ insa ca durerea imi afecteaza abilitatea mea de vindecare, astfel intelegand ca asta e limita vindecarii mele. Dupa o pauza de refacere, vad un pui de lup ce statea intins la soare, parand ranit. Ma indrept spre el, simtind o senzatie de mila. Calmandu-l, incerc sa ii vindec rana, insa nu reusesc decat sa ii alin durerea. In ciuda la tot ce faceam, nu reuseam decat sa il calmez, nereusind sa il vindec. Nervos, imi vine o idee geniala in cap. Concetrandu-mi energia, ii absorb rana in mine, pe el vindecandul, iar eu acum avand rana lui. Concentrandu-ma apoi pe mine, ma vindec. Puiul de lup ma linge pe mana recunoscator, apoi pleaca, nu inainte de a-mi arunca o privire de parea a spune ca ne vom mai intalni. Dupa ce dispare, eu ma intind jos, oboseala spunandu-si cuvantul, iar eu adormind la loc.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
[Prvat - Keep out] Antrenamente
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Anime Color :: Coș de gunoi :: Coș de gunoi :: Arhivă RPG :: Munții-
Mergi direct la: